O "felie" de istorie - Constitutiile Romaniei

Necesitatea modernizarii societatii romanesti a impus ideea redactarii unor proiecte constitutionale. Regulamentele Organice ( 1831-1832) , Conventia de la Paris (1858), Statutul Dezvotator al Conventiei de la Paris (1864) , au fost primele acte cu rol constitutional, dar ele au fost fie expresia puterilor garante in Principate , fie nu luau in seama cuprinzator aspiratiile de modernizare ale romanilor.
   Infaptuirea Unirii Principatelor(1859) si actiunea reformatoare din timpul domniei lui Cuza , lovitura de stat de la 11 februarie 1866, , au urgentat adoptarea unei Constitutii, intrucat unirea Principatelor , recunoscuta de marile puteri doar pe timpul domniei lui Cuza , era in pericol. In acelasi timp , un act fundamental corent si atotcuprinzator era necesar pentru a crea un cadru democratic de functionare a institutiilor statului.
    Din cauza pericolelor externe , noua Constitutie a fost adoptatat prin realizarea unui compromis intre liberali si conservatori. Constitutia de la 1 iulie 1866 a fost elaborata dupa textul Constitutiei belgiene de la 1831 , cea mai democratica de la acea data , fiind, totodata , un act viguros de independenta , intrucat facea
 abstractie  atat de regimul garantiei colective , cat si de suzeranitatea otomana sub care se afla statul . Ea consacra numele oficial al tarii , Romania .
Constitutia consacra faurirea statului modern roman , Romania devenind sub aspectele formei de guvernamant , monarhie constitutionala erditara , cu regim politic parlamentar , bazat pe principiile fundamentale ale liberalismului : separarea puterilor  in stat , guvernarea reprezentativa, suveranitatea natiunii.
   Conform Constitutiei , erau garantate libertatea constiintei , cuvantului si a presei , prevedea largi drepturi si libertati: libertatea persoanei , dreptul la libera asociere si inviolabilitatea domiciliului. Proprietatea era sacra si garantata de lege. Sistemul de vot era censitar , conform Constitutiei, dreptul la vot avandu-l numai cei care obtineau un venit sau detineau "capacitati" obtinute prin diplome ce ingaduiau practicarea profesiunilor liberale.
In functie de aceste criterii , electoratul era impartit in colegii : doua pentru Senat si patru pentru Adunarea Deputatilor.
    Din nefericire, functionau concomitent 2 factori de excludere: cel religios si cel de sex , evreii , musulmanii si femeile fiind exclusi din viata publica.
Articolul 7 continea o discriminare pe criterii de religie , precizand ca " Numai strainii de rit crestin pot dobandi impamantenirea ".
   Constitutia de la 1866 a ramas in vigoare pana la Constitutia Unificarii din 1923, suferind mai multe modificari : 1879, inlaturarea apartenentei la crestinism pentru a obtine cetatenia romana , precum si alte modificari in 1884 si 1917.
  Schimbarile care au avut loc dupa Marea Unire din 1918 in viata statului roman, precum si introducerea votului universal si infaptuirea reformei agrare,  impuneau modificari constitutionale majore , astfel ca in 1923 , Adunarea Constituanta adopta o noua Constitutie.
  Ca si Constitutia din 1866 , avea capitole separate despre puterile statului , exprimate prin institutii , si despre drepturile si libertatile cetatenilor , reluand 76 din 138 de articole. Se consolida, de asemenea , separarea puterilor in stat , regele isi mentinea prerogativele in cadrul executivului, Parlamentul ramanea
bicameral.
   Erau prevazute, ca la 1866, largi drepturi si libertatri cetatenesti , definite insa in conformitate cu tendiintele internationale si cu tratatele de pace. Astfel, in mai multe articole apare precizarea " fara deosebire de origine etnica , de limba si de religie ".
  In concordanta cu noua situatie a Romaniei si a constitutionalismului democratiilor occidentale , noua Constitutie facea loc loc unor noutati : spre deosebire de Constitutia de la 1866 , care accentua caracterul indivizibil al statului , cea de la 1923 insista si asupra caracterului national , precizand clar la articolul 1
ca " Regatul Romaniei este un stat national , unitar si indivizibil".  In Constitutia din 1923, dreptul de proprietate nu mai este unul absolut , ci este nuantat , prin referire la utilitatea sociala. De asemenea , Constitutia legifera desfiintarea votului censitar , la care se renuntase deja in 1917 , prin revizuirea
constitutiei de la 1866. Votul universal era statuat cu toate prerogativele sale : egal , direct , secret , pentru barbatii peste 21 de ani , cu exceptia femeilor, magistratilor si cadrelor Armatei.
   Constitutiile din 1866 si 1923 au fost rezultatul schimbarilor din societatea romaneasca, determinand , la randul lor , schimbari in societate. Ele au avut un rol important in evolutia societatii romanesti , inscriind-o , cu limitele din practica politica , in modelul occidental de functionare a regimurilor poiltice
democratice.
   Totodata, au consolidat democratia in Romania si au asigurat functionarea in ansamblu a societatii romanesti.