Astfel , in anul 1850 , Heinrich Daniel Ruhmkorff ia in vedere aceasta situatie si , pe baza cercetarilor anterioare realizate de oamenii de stinta , realizeaza practic bobina Ruhmkorff. Aceasta bobina reprezinta un generator electric care perimte tensiuni foarte mari , de ordinul a mii sau zeci de mii de volti , fiind alimentata de la o sursa de curent continuu . De fapt , ideea realizarii acestei bobine deriva de la bobina Masson , care a fost adusa intr-o noua forma de catre neamt. Pentru a lamuri , scopul primar al intrebuintarii bobinei este utilizarea in medicina si desigur , in studiile fizice. Aici problema este abordata in functie de utilizarea bobinei in inginerie.
Principiul bobinei Ruhmkorff este bazat pe un transformator de tensiune format dintr-o infasurare primara intr-oinfasurare secundară . Baza se face din mai multe zeci de spire din sarma de cupru izolate, cu o grosime de diametru suficient (de ordinul milimetrilor), iar infasurarea secundara este compusa din mai multe zeci, chiar sute de mii de spire de sarma fina (unele chiar zecimi dintr-un milimetru). Cele două infasurate în jurul unui miez magnetic format din N pachete de sârmă de fier moale asamblate.Divizarea nucleului poate limita pierderile prin curenți turbionari( Focault ) .Spirele înfășurării secundare ale bobinei trebuie sa fie atent izolate pentru a preveni arderea prin supratensiune.
Dacă prin infasurarea primara este condus un curent variabil (un curent produs de o baterie și controlat de un comutator ), schimbarea în campul magnetic indus în infașurarea secundară reprezinta o tensiune a cărei valoare este proporțională cu raportul dintre numărul de rotații ale infasurarii primare pe numărul de rotații ale infasurarii secundare. Acest raport de transformare este foarte mare pentru bobina Ruhmkorff, obtinandu-se astfel tensiuni de mai multi kilovolti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sugestii ,intrebari sau altceva legat de materiale ?